Libera initiativa este libertatea agentilor economici de a actiona pentru realizarea propriilor interese, asa cum considera fiecare ca este mai bine. Orice actiune intreprinsa de un agent economic in intentia de a-si realiza interesele trebuie sa aiba loc astfel incat, prin ceea ce face el, sa nu afecteze cum nimic libertatea de actiune a celorlalti si nici acestia sa nu-l jeneze cumva in ceea ce el intreprinde. De aici decurge ca libertatea de actiune este o caracteristica generala aplicabila in mod egal tuturor agentilor economici si ca orice initiativa este admisa numai cu respectarea acestei conditii. Acest comportament s-a conturat treptat si este sinteza experientei acumulate de agentii economici. Este recunoscut ca necesar si singurul posibil de acceptat de toti, intrucat ii pune in conditii de egalitate sub multiple aspecte: se aplica tuturor, fara discriminari pozitive sau negative; nu ingradeste pe nimeni in promovarea actiunilor de interes propriu; respectarea sa nu implica costuri sau alte conditii materiale prealabile pentru niciun agent economic obtinut pe seama altuia/altora; din aplicarea si respectarea sa nu decurge niciun fel de avantaj pentru nici un agent economic in actiune; stimuleaza deopotriva creativitatea tuturor, intrucat, asigurand libertatea de actiune, realizarea interesului fiecaruia depinde de ingeniozitatea proprie.
Si pentru ca cei care realizeaza activitatea economica ar putea interpreta aceasta conditie dupa bunul plac, societatea a stabilit prin legi juridice care sunt coordonatele majore ale libertatii de actiune, care sunt faptele ce trebuie considerate o incalcare a sa, precum si modalitatile prin care poate fi restabilita. Asemenea legi exprima acceptia pe care o da societatea libertatii de actiune in economie, intrucat ele sunt adoptate pe principii democratice, prin votul organelor legislative alese si ele in mod liber.
Fundamentul libertatii de actiune in economie il reprezinta proprietatea, pentru ca aceasta este sursa determinanta pentru interesele agentilor economici si asigura totodata, mijloacele necesare infaptuirii lor. De aceea, libertatea de actiune exprima, in primul rand, exercitarea dreptului de a poseda bunuri, de a le utiliza, de a dispune de ele si de uzfructul lor.
In viata economica, libera initiativa sau libertatea de actiune are numeroase fatete, forme de manifestare pe cat de multe, pe atat de diferite. In acest sens, se remarca mai intai dreptul agentilor economici de a dezvolta, mentine sau restrange actiunile lor, de a se manifesta ca intreprinzatori, consumandu-si cum considera ca le este mai favorabil bunurile de care dispun sau de a se angaja in mod liber in acte de schimb, in asociatii si societati cu caracter economic. Prin libera initiativa se exprima dreptul proprietarului de a adopta decizii in orice problema privind actiunile sale economice si bunurile care formeaza obiectul proprietatii lui. Proprietatea este o sursa profunda de motivatii pentru orice agent economic, concretizandu-se in initiativa, stimulare, responsabilitate si competenta.
Libera initiativa cunoaste cea mai mare dezvoltare in conditiile proprietatii private si ale regimurilor politice bazate pe democratie. Pe fundamentul acesteia se creeaza acel comportament economic cotidian pentru milioane de agenti economici, care conduce la realizarea unei activitati economice eficiente, atat pentru fiecare proprietar in parte, cat si pentru societate in ansamblul sau.
In orice activitate si in orice tara in care proprietatea este depersonalizata prin formarea consolidarea unor monopoluri sau prin masuri dictatoriale, libera initiativa este ingradita sau eliminata. Ea inceteaza a mai fi sursa de eficienta si rentabilitate, de implinire a liberatii fundamentale a omului. Se produce instrainarea oamenilor de procesul economic si de rezultatele acestuia.
Libertatea de actiune creeaza premisele ca agentii economici sa participe asa cum vor la tranzactiile economice, asigurandu-se conditiile functionarii normale a economiei, pornind de la interesele si posibilitatile fiecaruia. In acest fel, agentul economic devine atent la semnalele pietei si isi indreapta eforturile spre ceea ce este cu adevarat necesar si eficient, orientand resursele de care dispune spre acoperirea nevoilor sociale reale, spre promovarea cu prioritate a activitatilor utile.
In economiile in care nu exista un sector privat puternic, preponderent, liberei initiative i se substituie, adesea, decizia obligatorie a organelor administrative de stat, rigiditatea si inflexibilitatea la schimbare si innoire.
Libera initiativa implica restructurarea activitatii economice in interesul agentilot economici, prin intermediul proprietatii private. Acest tip de proprietate ii determina pe proprietari sa urmareasca afirmarea propriei eficiente, si, totodata, pe a celorlalti. In aceste conditii, veniturile vor fi inegal distribuite in societate pentru ca reflecta inegalitatea eficientei activitatii agentilor economici la baza careia se afla deosebirile dintre ei, sub aspectul instructiei, disciplinei, potentialului capacitatii intelectuale si capacitatii de risc, puterii de munca, tenacitatii, vointei, aptitudinilor, spiritului inovator, etc. Inegalitatea devine astfel rezultatul nemijlocit al capacitatii valorizatoare a fiecarui individ, precum si al modului cum el o foloseste. De aceea libera initiativa va determina afirmarea valorilor conform acestor criterii, inlaturand incompetenta, impostura si pseudovalorile.
in the Hive 