in the Hive

Facem cel mai bine ceea ce ne place cel mai mult.

C. Hopkins despre devotament si cariera December 12, 2009

Filed under: publicitate — inthehive @ 19:18
Tags: , , ,

          “Ani de zile mai tarziu, in afaceri, am facut acelasi lucru (referire la munca depusa in timpul copilariei). Nu aveam program fix. Cand terminam inainte de miezul noptii, era vacanta pentru mine. De cele mai multe ori plecam din birou la ora noua dimineata. Duminicile erau cele mai bune zile de lucru pentru ca nu ma intreruprea nimeni. Timp de saisprezece ani, dupa ce am intrat in afaceri, rareori daca am avut o seara sau o duminica in care sa nu fi lucrat.

          Nu ii sfatuiesc pe altii sa-mi urmeze exemplul. Nu mi-as sfatui vreunul din fii sa faca asta. Viata contine atat de multe alte lucruri mai importante decat succesul si care, printr-o mai putin asidua, ne pot aduce bucurie. Dar cel care munceste de doua ori mai mult decat cei din jur, trebuie sa ajunga de ori mai departe, in special in publicitate.

          Nu oricine poate ajunge aici. E si o problema de creier, fireste, dar nu atat de importanta ca puterea de munca. Cel care munceste de doua sau trei ori mai mult decat altul, invata de doua sau trei ori mai mult. Face mai multe greseli, dar are si mai mult succes, invatand din toate la fel de mult. Daca eu am ajuns mai departe decat altii in publicitate, sau am facut mai mult, acest fapt nu se datoreaza unei capacitati neobisnuite, ci unor ore neobisnuite. Inseamna ca cineva si-a sacrificat orice altceva in viata pentru a excela in aceasta profesie. Este mai degraba demn de compatimire decat de invidiat.

          O data am declarat intr-o alocutiune ca am petrecut probabil saptezeci de ani in publicitate. Calendaristic sunt doar treizeci si cinci, dar masurati in ore de lucru si munca prestata, am trait doi ani intr-unul. Cumpatarea si precautia m-au ferit de dezastru, dar numai munca m-a invatat publicitate si m-a adus unde sunt. […]

          Nimeni nu poate reusi in nici o directie unde nu se simte in largul sau si de unde nu va rezulta decat nefericire. De aceea am fost atat de devotat si inca mai sunt. […]

          Bunicul meu, imi admira stilul de munca. Imi spunea Domnul Nu-te-lasa. […] S-a hotarat sa ma sprijine. Toata averea lui erau 100 de dolari, pusi deoparte sa pentru inmormantare. Mi i-a dat cu conditia sa-mi asum cheltuielile inmormantarii cand avea sa vina vremea. Fireste ca asa am facut. […]

           Cand esti la inceputul carierei, nimeni nu te poate judeca dupa rezultate. Cei superficiali te judeca dupa infatisare, dar de ei nu trebuie sa te atasezi. Adevaratii cunoscatori te judeca dupa placerea de a munci, care e baza succesului lor. Te angajeaza ca sa muncesti, si capacitatea ta de munca conteaza inainte de toate. […]

           Am inceput sa ma gandesc: un contabil inseamna cheltuieli. Intr-o firma cheltuielile sunt tinute cat mai jos. Nu puteam fi niciodata mai bine platit in munca pe care o faceam. Salariile mari se dadeau celor de la vanzari, celor care aduceau comenzi, sau celor din fabrica, de care care depindea reducerea costurilor. Ei aratau profitul si puteau cere un procent rezonabil din acel profit. Constatand diferenta dintre partea profitabila a afacerii si cheltuieli, m-am hotarat sa ies din categoria cheltuielilor, si sa intru in vanzari. […]

           Nu mi-a pasat niciodata de somn. Ambitia mea era sa gasesc metode sa-i fac pe oameni sa cumpere, si am gasit o multime. Ce am gasit in acea perioada a fost baza succesului meu de mai tarziu.”

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s