in the Hive

Facem cel mai bine ceea ce ne place cel mai mult.

Proprietatea December 10, 2009

Filed under: economie — inthehive @ 21:06
Tags: , , , , , , , , ,

The Invention of Property

The Invention of Property

          Proprietatea reprezinta o relatie intre oameni, un contract social, cu privire la bunurile materiale, spirituale si de alta natura existente in societate sau obtinute in activitatea economica. Proprietarul se bucura de un bun care ii apartine in mod exclusiv si absolut, insa in limitele prevazute de lege.

          Astfel, proprietatea presupune exercitarea unuia, a mai multora, sau a tuturor atributelor proprietatii: dreptul de posesiune releva dreptul de a avea sau detine bunurile care constituie obiectul proprietatii sau, altfel spus, prerogativa proprietarului de a stapani in fapt direct si nemijlocit bunul respectiv; dreptul de folosinta/utilizare asigura proprietarului dreptul de folosire a bunului aflat in proprietatea sa asa cum crede el ca este mai bine pentru a-si realiza interesul; dreptul de dispozitie confera proprietarului puterea de a instraina bunul ce-i apartine, de a constitui asupra acestuia anumite drepturi in favoarea altei persoane; dreptul de uzfruct este dreptul proprietarului de a-si insusi si utiliza rodul unui bun, venitul unei mosteniri, dobanda unui imprumut, etc.

          Intotdeauna proprietatea se prezinta sub forma unitatii a doua elemente: obiectul si subiectul proprietatii. Obiectul proprietatii il constituie bunurile, ceea ce este comun vietii economico-sociale. Subiectul proprietatii il formeaza agentii economici. Astfel de subiecti sunt indivizii ca persoane fizice, familia, sociogrupurile si organizatiile.

          Deciziile subiectilor proprietatii induc operatii economice de diferite feluri – vanzari, cumparari, inchirieri, credite – prin care ei isi concedeaza unii altora anumite drepturi specifice proprietatii. Transmiterea acestor drepturi, dinc punct de vedere economic, este echivalenta cu un proces de distribuire a costurilor si beneficiilor intre cei implicati. Sub acest aspect, dintre formele de proprietate, cel mai incitativ regim juridic il are proprietatea privata pentru ca aici fiecare proprietar suporta costurile propriilor actiuni concomitent cu insusirea beneficiilor. Acesta este de fapt considerat motivul cel mai important al superioritatii proprietatii private asupra celei colective.

          Indivizii sunt subiecti ai proprietatii in oricare dintre formele acesteia. Ei actioneaza intr-un cadru dat, istoriceste constituit, in care pot fi sau nu producatori. Indivizii care sunt producatori, prin actiunea lor, intruchipeaza atat posesiunea, dispozitia, uzfructul, cat si utilizarea directa a obiectului proprietatii. Daca nu sunt si producatori, indivizii nu pot utiliza bunurile decat prin salariati, iar rezultatele obtinute – uzfructul – se impart intre proprietarii neproducatori si producatorii directi. Intruchipand posesiunea, dispozitita si insusindu-si o parte din uzfruct, proprietarii neproducatori reprezinta un grup important al agentilor economici din orice tara.

          Sociogrupurile sunt constituite de indivizi reuniti pe baza existentei a cel putin unei trasaturi comune, obiective, care genereaza interese si comportamente similare pentru membrii grupului. Sociogrupurile dau nastere cooperativelor, societatilor pe actiuni, ca si altor forme de proprietate asociativa.

          Organizatiile, constituite pe baza unor criterii prestabilite, pot fi nationale sau internationale. Cele nationale pot sa apara sub forma uniunilor de intreprinderi sau de cooperative. In ultima instanta, insusi statul ca subiect al proprietatii poate fi considerat ca reprezinta o astfel de organizatie. In ceea ce priveste organizatiile internationale, acestea se constituie prin asocierea agentilor economici si/sau a organizatiilor din doua sau mai multe tari.

Subiectii proprietatii isi exercita atributele in forme extrem de variate.

          Daca avem in vedere cine sunt subiectii proprietatii si ce au ei comun sau specific in exercitarea dreptului de proprietate, distingem proprietatea privata si cea publica.

Clasificarea formelor proprietatii

Clasificarea formelor proprietatii

          Proprietatea privata, sau particulara, ai carei proprietari pot fi persoane fizice/juridice. Totodata aceasta poate fi proprietate individuala si asociativa, iar ca dimensiune – mica, mijlocie, mare si foarte mare. In anumite conditii – specifice statelor democratice – este compatibila cu proprietatea publica, sau alte forme de proprietate.

          Proprietatea publica, al carei proprietar este statul sau unitatile administratiilor publice centrale si locale din structura sa. Obiectul acestei proprietati il formeaza bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Dupa regimul juridic al bunurilor care o compun, aceasta proprietate poate constitui domeniul public al statului sau domeniul privat al acestuia, ambele putand fi de interes national sau local. Bunurile care formeaza domeniul public se caracterizeaza prin faptul ca sunt inalienabile – nu pot fi instrainate – si imprescriptibile – nu pot fi urmarite silit sau grevate de diferite obligatii. Apartin domeniului public bogatiile de orice natura ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic sau care se pot folosi in interes public, siturile istorice si arheologice, terenurile pentru rezervatii si parcuri nationale, terenurile pentru nevoile apararii, fasia de protectie a frontierei de stat, imobilele din punctele de frontiera sau sedii ale ministerelor, primariilor, ale unitatilor de invatamant de stat, etc. Celelalte bunuri ale proprietatii publice ce nu apartin domeniului public tin de domeniul privat, si se refera la bunurile care au incetat sa mai apartina domeniului public, imobilele care nu sunt destinate utilitatii publice, donatiile primite, etc. Bunurile din aceasta categorie pot fi concesionate, inchiriate, instrainate, etc. si cad sub incidenta celor patru componente fundamentale ale dreptului de proprietate. Bunurile din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale pot fi trecute in domeniul public in functie de interesul public pe care il prezinta.

          Desigur, pot exista si alte forme de proprietate, dar, de cele mai multe ori, acestea reprezinta rezultate ale combinarii in diferite proportii a formelor mai sus analizate. In lumea de azi, formele de proprietate mentionate coexista in cadrul aceleiasi tari, sunt interdependente si in continua transformare. In diferite tari si perioade, locul si rolul formelor de proprietate se modifica in functie de capacitatea fiecareia de a-si demonstra viabilitatea prin eficienta si rentabilitate in folosirea obiectului proprietatii.

          Pluralismul formelor de proprietate genereaza competitia dintre ele pentru mentinere si afirmare tot mai puternica, ceea ce se realizeaza mai ales prin: reducerea cheltuielilor, ridicarea calitatii, promovarea progresului tehnic si marirea volumului productiei de pe urma carora, in cele din urma, este avantajat consumatorul. Tocmai in acest sens se spune ca pluralismul formelor de proprietate constituie o necesitate pentru orice economie moderna.

          Coexistenta formelor de proprietate, ca mod de a fi al economiei de piata, este expresia fireasca a liberei initiative, a dreptului pe care il au membrii societatii de a alege, de a prefera orice forma de proprietate care corespunde cel mai bine intereselor pe care le are fiecare. Aceasta inseamna ca pluralismul proprietatii nu este numai necesar, ci si posibil.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s