in the Hive

Facem cel mai bine ceea ce ne place cel mai mult.

Productivitatea factorilor de productie January 5, 2010

Filed under: economie — uili @ 18:28
Tags: , , , , , ,

          Expresia sintetica a eficientei utilizarii factorilor de productie este productivitatea, rodnicia sau randamentul factorilor de productie. Aceasta poate fi determinata la nivel de firma, ramura economica si economie nationala.

          Cat de mare este rodnicia, randamentul factorilor de productie, se apreciaza cu ajutorul nivelului productivitatii.

          Nivelul productivitatii se determina ca un raport intre rezultatele obtinute de producator (productia) si efectele depuse pentru a obtine aceste rezultate (cantitatea de factori de productie utilizati).

          Astfel, W = Q/F

          W – Nivelul productivitatii

          Q – Volumul bunurilor economice produse, exprimat, dupa caz, in unitati fizice (kg, m, bucati, etc.) sau unitati monetare (lei, dolari, euro, etc.), ca valoare a productiei.

          F – Factorul (factorii) de productie utilizat(i), exprimat si el, dupa caz, in unitati fizice sau monetare ca valoare.

          O productivitate mai mare are o importanta economica deosebita, pentru ca astfel:

          - se reduce costul total mediu

          - este atenuata tensiunea dintre nevoi si resurse

          - se mareste competitivitatea produselor

          - se poate mari salariul fara a genera inflatie

          - se pot diminua preturile si se poate mari salariul real

          - se asigura cresterea bunastarii, a standardului de viata

          In teoria si practica economica contemporana sunt consacrate doua forme de determinare si analiza a acesteia: productivitatea partiala si globala.

          Productivitatea partiala reflecta productivitatea obtinuta prin utilizarea unui singur factor de productie, acest fiind considerat ca aflandu-se la baza activitatii respective.

          - Productivitatea partiala medie: Wx = Q/L

          - Productivitatea partiala marginala: Wmgx = ΔQ/ΔL

          Productivitatea globala indica productivitatea obtinuta prin utilizarea tuturor factorilor de productie implicati. Aceasta arata performanta de ansamblu a factorilor de productie din a caror combinare a rezultat efectul util.

          - Productivitatea globala medie: Wg = ∑Q/∑L+∑K+∑Q (L-munca, K-capital, P-pamant)

          - Productivitatea globala marginala: Wgmg = ΔQ/ΔL+ΔK+ΔP

          Productivitatea marginala exprima variatia rezultatelor obtinute prin modificarea cu o unitate a unuia, mai multora sau a tuturor factorilor de productie. Ea fundamenteaza decizia producatorului privind oportunitatea si viabilitatea modificarii (cresterea sau scaderea) cantitatii de factori de productie utilizati. Pe scurt, reprezinta eficienta ultimei unitati din factorul de productie atras si utilizat in activitatea economica.

          In cadrul acestor forme ale productivitatii, cea mai importanta este a muncii. Ea reprezinta factorul activ si determinant al oricarei activitati economice.

          Exista numerosi factori care conditioneaza nivelul productivitatii muncii, cei mai importanti fiind:

- gradul de organizare si conducere al activitatii

          - gradul de motivare al factorului munca

          - conditiile tehnice ale productiei

          - conditiile naturale

          - climatul social si conditiile de munca

          - nivelul de cointeresare al factorului munca

          Productivitatea in sens general insa, este influentata de urmatorii factori.

          - Factori naturali: conditii pedoclimatice, concentratia de zacamant mineralier, resursele de apa

          - Factori tehnici: tehnica si tehnologiile utilizate, combinarea factorilor de productie, organizarea productiei

          - Factori sociali: gradul de calificare al lucratorilor, relatiile de sindicate si patronat

          - Factori psihologici: motivatia muncii, climatul la locul de munca, climatul familial

          - Factori internationali: relatiile economice cu partenerii externi, nivelul productivitatii in celelalte tari

 

Combinarea factorilor de productie December 29, 2009

          Orice activitate economica se bazeaza pe utilizarea factorilor de productie sau pe combinarea acestora.

          Combinarea factorilor de productie este operatia tehnico-economica de unire a factorilor de productie in care cantitatea si calitatea fiecaruia sunt in functie de bunurile ce urmeaza a fi produse, de cantitatea acestora, si de alti parametri, astfel incat eficienta lor sa fie maxima.

          Aceasta operatie este influentata de urmatorii factori:

          Natura activitatii, reprezentant domeniul in care se realizeaza activitatea. Fiecare domeniu utilizat in urma diviziunii muncii presupune utilizarea unor factori de productie specifici, prin urmare e nevoie de o modalitate proprie de combinare a lor;

          Nevoia de bunuri economice apare pe piata sub forma cererii. Cererea este o marime dinamica, deoarece in functie de ea producatorii isi orienteaza activitatea. Daca nevoia de bunuri e in crestere, se maximizeaza productia la nivelul aceluasi consum de resurse – principiul maximului economic. Daca nevoia de bunuri e in scadere, strategia producatorului va consta in obtinerea aceleiasi productii, prin consum mic de resurse – principiul minimului economic;

          Abilitatea intreprinzatorului, constand in capacitatea acestuia de a se adapta rapid si eficient la conditiile pietei, ca urmare a priceperii, pregatirii, iscusintei si dibaciei intreprinzatorului, depasind momentele dificile pe care le impune concurenta;

          Conditiile tehnice ale productiei, concretizate in gradul de incorporare al progresului tehnic.

          Orice producator urmareste utilizarea utilizarea unor factori de productie calitativ superiori care sa permita cresterea productivitatii si implicit scaderea costurilor. Aceleasi bunuri si servicii pot rezulta insa din modalitati diferite de combinare a factorilor de productie. Astfel, agentii economici cauta sa gaseasca cele mai eficiente modalitati de a le combina.

          In cadrul acestui proces, un rol important il are si substituirea factorilor de productie. Aceasta inseamna inlocuirea totala sau partiala a unuia sau mai multor factori de productie cu unul sau mai multi din cei deja folositi sau noi, in conditiile obtinerii acelorasi rezultate sau chiar a unora mai bune. Substituirea factorilor de productie se bazeaza pe compatibilitatea caracteristicilor de utilitate si de adaptabilitate a partilor care se combina.

          In acest sens calculele de eficienta se refera la productivitatea marginala si la rata marginala de substitutie.

          Productivitatea marginala a unui factor de productie exprima sporul de productie obtinut prin cresterea cu o unitate a factorului respectiv, ceilalti ramanand nemodificati.

          Wmg= ΔQ/ΔX

          Wmg – Productivitatea marginala

          ΔQ – Sporul productiei (Q1-Q0)

          ΔX – Sporul factorului de productie (X1-X0)

          Rata marginala de substitutie reprezinta cantitatea dintr-un factor de productie necesara pentru a compensa reducerea cu o unitate a unui alt factor, astfel incat productia sa ramana aceeasi.

          RmgS= -ΔX/ΔY sau RmgS= WmgY/WmgX

          RmgS – Rata marginala de substitutie

          ΔX – Factorul care substituie

          ΔY – Factorul substituit

          Pentru a retine mai usor formula, sau pentru a nu face confuzii intre rolul factorilor (substituitorul si substituitul), rescrieti formula astfel:

          RmgS= -Δe/Δt

          Unde Δe reprezinta factorul care substituie, si Δt factorul substituit.

 

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.